Numele intervievatului: Roberto Pătrășcoiu
Scurtă descriere a interviului: Roberto Pătrășcoiu, directorul Habitat for Humanity România, ne-a povestit despre provocările generate de războiul din Ucraina, despre oportunități, dar și despre lucruri care ar fi putut merge mai bine.
Roberto, te rugăm să ne spui despre rolul tău din perioada crizei umanitare?
Rolul meu in criza refugiatilor a fost divers în această perioada de doi ani. Am început acum doi ani prin a fi Manager de proiect în primele două luni de la începutul conflictului, după care am angajat o colegă care să asigure managementul proiectului. Apoi, am fost supervizor la nivel de proiect, ca în prezent să mă ocup cu ce ține de relațiile organizației la nivel guvernamental și instituțional.
Care au fost cele mai dificile momente în contextul crizei umanitare?
De departe, cea mai dificilă perioadă a fost prima luna, dat fiind haosul ce a survenit odată cu începerea conflictului și incertitudinea cu care ne confruntam. De asemenea, din punct de vedere emoțional a fost foarte dificil, deoarece nu știam ce și cum să facem, era o situație cu totul nouă. Și din punct de vedere al intensității muncii a fost dificil, eu și colegii mei lucram și câte 16-20 de ore pe zi. Toate cele trei etape ale crizei, și anume etapa de emergency, apoi o etapa tranzitorie, de vreo 6 luni, apoi cea de-a treia etapa au fost dificile, dar în moduri diferite.
Care au fost cele mai inspiraționale momente?
Personal, o mare insemnatate a reprezentat fiecare ‘Da’ pe care l-am primit de la fiecare sponsor. Faptul că am strâns o sumă foarte mare de bani din donații a fost de asemenea o parte emoționantă și importantă pentru noi. Toate mesajele de multumire pe care le-am primit din partea refugiaților pe care i-am ajutat și a familiilor lor se numără printre momentele plăcute și pline de însemnătate. Cand mi-am dat seama de anvergura crizei și de faptul că nu avem cum să fim relevanti decât când suntem împreună cu toții, am făcut apel la sprijinul echipei, iar faptul că am primit un răspuns pozitiv din partea lor a reprezentat, de asemenea, un moment frumos și emoționant.
Te rugăm să ne spui despre organizația ta și despre cum contribuiți la gestionarea crizei umanitare.
Habitat for Humanity este o organizație globală, activă în 70 de țări. În România, este prezentă din 1996. Habitat for Humanity sprijină cu locuințe persoanele vulnerabile. Pe perioada crizei, am fost activi pe trei paliere: în prima etapă, am oferit locuințe de urgență (am ajutat oamenii care au fost în tranzit în România), apoi, am oferit locuire tranzitorie (pentru refugiații care au stat 3-6 luni în România), iar în ultima etapă, am oferit locuire definitivă (pentru cei care s-au stabilit în România).
Ce a fucționat bine la nivel național/regional pentru gestionarea crizei umanitare?
În linii generale, România a gestionat bine această criză. Sub acest bine, însă, sunt multe nuanțe de gri. Primii care au intervenit au fost cetățenii și nu statul român, care a început să fie vizibil abia după câteva săptămâni de la începutul conflictului. Acest lucru era oarecum de așteptat, dată fiind noutatea situației. Un lucru pe care autoritățile române l-au facut bine a fost să coaguleze toate eforturile, atât din punct de vedere am implicării instituționale și a ONG-urilor, cât și din partea cetățenilor. Astfel, abordarea a fost una integrată.
Ce ar fi putut să funcționeze mai bine?
Zona de integrare a refugiatilor a fost punctul slab al autorităților române. Zona de gestionare a crizei a functionat bine, zona de integrare, pe toate palierele, a lăsat însă de dorit de dorit. Acest lucru a arătat de fapt modul în care funcționează autoritățile și instituțiile și modul în care statul român și instituțiile române sunt pregătite să gestioneze și alte probleme decât ale propriilor cetățeni. De asemenea, bariera lingvistică a reprezentat o dificultate în integrarea refugiaților.
Pe ce te axezi la acest moment în activitatea profesională?
Sunt prezent în diferite grupuri de lucru. La început, guvernul a arătat un plan de lucru, în cadrul căruia au fost luate în considerare recomandările venie din partea noastră, a Habitat for Humanity.
O parte importantă a activității mele constă în participarea la evenimente, cu scopul de a influența opinia publică cu privire la situația refugiatilor, unde participăm alături de ambasade și actori din societatea românească.
Asigurarea resurselor interne se află de asemenea printre atribuțiile mele. Mă asigur că echipa de proiect poate să implementeze aceste proiecte.
Ce nevoi consideri că ar putea să fie adresate mai bine la acest moment?
Zona de locuire. Statul ar fi putut face mai mult decât acea schema de 50-20, iar faptul că a dat acești bani proprietarilor nu a fost o decizie calculată. Puteau crea o schemă hibridă de oferire de apartamente alături de o subvenție care să meargă spre refugiat. Statul român, în afară de subvenții, nu s-a preocupat prea mult, din păcate, de starea refugiaților.
Orice alte sugestii?
În acest moment avem aproximativ 80.000 de refugiați în România care nu au fost integrați. În perioada iulie-august a acestui an, toate marile ONG-uri, printre care și noi, îsi încetează schemele de sprijin. În momentul în care noi vom ieși, nu știm dacă va mai exista o preocupare a statului român față de situația refugiaților care vor rămâne în România, dat fiind că această criză nu se mai află pe lista de priorități așa cum era acum 2 ani.
Interview by Teodora Anca
Photo by Orna Alex
Region: Central and Eastern Europe
Country/(ies): Ukraine, Romania
Topics: Humanitarian Aid, Humanitarian Crisis, Policy Work, Humanitarian Response
