Iris Alexe – Președintele Asociației Novapolis. Ce a însemnat începutul invaziei Rusiei în Ucraina pentru organizațiile non-guvernamentale din România și cum este să gestionezi o criză umanitară.

Autor Ana-Maria Buzu

• Vă rugăm să ne povestiți despre rolul organizației dumneavoastră și să ne spuneți care este rolul dumneavoastră în gestionarea crizei umanitare de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina?

• Iris Alexe: Suntem o organizație non-guvernamentală cu sediul în București, dar acționăm la nivel național în principal cu focus pe mai multe tipuri de activități. Activitățile legate de asistență le avem pe zona de Sud-Est a României. Facem parte, de asemenea, din diferite rețele la nivel național cum este și și Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare “FOND”, dar și la nivel european și aici aș menționa că deținem președinția Rețelei Naționale Anti-sărăcie și Incluziune Socială din România, care este parte a rețelei europene pe domeniul respectiv.

Am implementat un proiect european împreună cu Primăria Constanța și al cărui lider de proiect a fost Primăria din Lampedusa (așa cum bine știți, Lampedusa este o insulă care e poarta de intrare a migranților în Europa). Scopul proiectului a fost tocmai de a gestiona refugiați și de a pregăti autoritățile locale în ideea în care se pot întâmpla aceste fluxuri migraționiste la frontieră.

Este de precizat că Novapolis încă de la înființarea sa, are ca focus principal migrația, integrarea și mobilitatea intra europeană, deci, expertiză organizației este exact pe această zonă: în principal, pe zona de advocacy, lucru cu autoritățile și mai puțin pe oferirea de servicii de asistență directă. 

• Vă rugăm să ne spuneți, cum a contribuit organizația dumneavoastră la abordarea crizei umanitare?

• Iris Alexe: Împreună cu alte organizații care fac parte din Coaliția pentru Drepturile Migranților și Refugiaților (CDMiR), am semnat și transmis către Guvern, Parlament și alte autorități importante o luare de poziție referitoare la iminența și problema existentă, deci, cumva, înainte am atras atenția asupra necesității unei poziții din partea autorităților române și de asemenea asupra importanței colaborării cu societatea civilă. Cu toții am beneficiat de faptul că Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile a ales să finanțeze mai multe programe și proiecte care aveau în vedere migranții din Ucraina. În momentul în care a izbucnit criza, chiar atunci, în data de 24 (februarie 2022), ne-am întâlnit cu organizațiile care lucrau în această zonă și, împreună, și prin colegii de la FDSC am transmis către Guvernul României această necesitate de a ne coordona în vederea gestionării migranților care se aflau la granițele României. Realizarea acelui grup de intervenție la nivelul Cancelariei Primului Ministru a avut rolul de coordonare bidirecțională, noi, societate civilă și autorități.

• Pe ce se concentrează activitatea organizației din care faceți parte, la moment?

• Iris Alexe: Așa cum am spus, noi am utilizat experiența pe care pe care o aveam deja și a fost o acțiune să zic așa bidirecțională. Împreună cu voluntarii și resursele noastre pe care le-am avut am asigurat sprijin la granița de la Isaccea și, mai ales pentru partea aceasta de informare și asistență efectivă a migranților și support, networking și lucru cu autoritățile. Am lucrat, alături de ceilalți colegi, pentru coordonarea în cadrul acțiunilor la nivel de societate civilă. Novapolis a participat și a fost organizația din partea societății civile care a manageriat și manageriază grupul de lucru pe partea de ocupare în ceea ce privește incluziunea refugiaților ucraineni și în momentul în care s-a realizat acest plan integrat pentru sprijinirea cetățenilor ucraineni. 

Am obținut, de asemenea, finanțare și, începând cu 1 septembrie am deschis un centru pentru sprijinirea refugiaților ucraineni la Constanța. Am încercat, inclusiv prin serviciile pe care pe care le oferim acolo, care sunt de la informare, consiliere și sprijin psihologic la cursuri de limba română, asistență pentru a înscrie copiii la școală, pentru a merge la medic etc., iar dacă este vorba despre servicii pe care nu le poate oferi centrul, ei sunt redirecționați către serviciile publice, fie către alte organizații care pot să vină în sprijinul lor. De asemenea, oferim partea aceasta de vouchere de sprijin material și avem activități cu copiii, oferim suport pentru accesarea pieței muncii.

Am considerat că este importantă și sprijinirea organizațiilor care oferă servicii sau care pot să scrie proiecte care să implice partea de incluziune, advocacy,  de legislație și de cooperare. Și în acest sens, noi am avut un proiect, unde am avut un partener din Republica Moldova, de asemenea, implicat în sprijinirea refugiaților ucraineni. Proiectul s-a concentrat pe sprijinirea organizațiilor din Ucraina și pe această coordonare la nivel regional, pe sprijinirea persoanelor, pe sprijinirea refugiaților ucraineni. Am avut inclusiv un schimb de experiență la București în care am invitat organizațiile din Ucraina astfel încât să poată colabora și să auzim vocea acestora la nivelul societății societății civile, pentru că este foarte important, efectiv, să asculți ce vor organizațiile din Ucraina și cum pot să fie acestea sprijinite. De asemenea, am integrat problematica copiilor pentru că noi aveam deja proiecte care vizau, de exemplu, o campanie de informare privind migrația și integrarea în școli și am integrat subiectul războiului din Ucraina și al integrării copiilor care au venit din Ucraina, în cadrul campaniei pe care o derulam în școli.

De semenea, facem parte din majoritatea grupurilor de lucru care sunt gestionate de către UNHCR, unde oferim feedback și ne implicăm, evident, în funcție de nivelul nostru de expertiză.  

• Care au fost cele mai dificile momente, probleme, provocări întâmpinate de dumneavoastră și organizația din care faceți parte de la începutul războiului din Ucraina?

• Iris Alexe: Provocări au fost destul de multe, de la inexistența unei totale coordonări până la o lipsă de resurse. A fost o lipsă de resurse pentru că tot sprijinul noi l-am făcut, evident, voluntar și nici noi, fiind o organizație locală, nu am avut resurse de cazare etc., și atunci toate resursele cumva a trebuit să le să le obținem de la alte organizații sau de la alte companii și să le punem la dispoziție. O lipsă de cunoaștere, de asemenea, pentru că noi lucrăm pe zona aceasta de migrație, dar nu neapărat pe partea aceasta de urgență și, atunci, pot să spun că și asta a fost o dificultate – lipsa experienței în ceea ce privește ajutorul umanitar de urgență. Și lipsa unui cadru normativ și a unui sistem de colaborare la nivel central, dar și local, în gestionarea unor astfel de situații. Astfel, în cadrul proiectului “snapshot” noi am avut un asemenea exercițiu și am identificat necesitatea instruirii autorităților locale și a punerii la punct a unui mecanism de gestionare și adaptare a serviciilor publice.

• Ce a funcționat bine și ce ar fi putut funcționa mai bine în ceea ce privește eforturile române/regionale de abordare a crizei umanitare?

• Iris Alexe: Cred că a funcționat bine partea asta de dorință de a face lucrurile bine și atunci când vrei să faci bine, cumva, omul sfințește locul și, atunci, cred că a existat așa de la omul de rând până la nivelul Cancelariei Primului-Ministru. Toată lumea cred că și-a făcut treaba, deci, asta cred că a funcționat bine. Toți și-au dorit să-și facă treaba, deci, cumva, s-au identificat soluții și nu s-au mai lovit de faptul că nu există nu știu ce hârtie, cum se întâmplă, de obicei. Deci, efectiv, oamenii au înțeles că oamenii aceștia au nevoie de ajutor și că nu mai pot aștepta. A fost extraordinar modul cum au lucrat cei de la Departamentul pentru Situații de Urgență. De asemenea, modul în care s-au coordonat organizațiile și au reușit să aloce resurse și oamenii, efectiv, să fie și ei voluntari, să ofere haine, mâncare, transport și așa mai departe. Deci, cred că, din punctul acesta de vedere, cu toții ar trebui să fim mândri. 

• Ce nevoi vedeți dumneavoastră în acest moment, în legătură cu criza umanitară, care ar putea fi abordate mai bine?

• Iris Alexe: În acest moment majoritatea nevoilor vin pe partea de incluziune și mai puțin pe partea de asistență umanitară de urgență. Cei care au rămas în România (refugiați ucraineni) întâmpină destul de multe dificultăți în ceea ce privește integrarea efectivă, de exemplu, integrarea în sistemul public de învățământ. Știam problemele existente de foarte mult timp, pentru că ceea ce se întâmplă cu copiii ucraineni acum se întâmpla și cu alți copii străini. Problema stă chiar în această corelare a legislației specifice pe migrație și a legislației sectoriale, adică, de exemplu, pe piața muncii, problema legată de recunoașterea diplomelor și calificărilor este o provocare ce va fi cu greu trecută. Dacă ne uităm pe legislația muncii, cetățenii ucraineni au acces foarte ușor sau ar trebui să aibă un acces foarte facil pe piața muncii din România, dar când te uiți în mod foarte concret la aplicarea tuturor dispozițiilor, lucrurile nu mai sunt chiar așa de facile cum păreau. Dacă până la acest moment a existat programul acesta 50/20 care oferea partea de acoperire a nevoilor de bază, care sunt până la urmă masă și casă, acum va fi și mai dificil și va fi chiar foarte dificil, mai ales că majoritatea refugiaților ucraineni sunt femei cu copii și atunci aici la fel avem problema faptului că chiar dacă persoana respectivă își dorește să muncească, face și cursuri de limba română, deci depășește și această dificultate a barierei de limbă, nu prea are unde cum își lase copilul, cu cine, deci nu ai parte de grădinițe, școli, after school și așa mai departe. Sunt foarte multe probleme concrete dincolo de serviciile oferite organizațiile în domeniu, vor trebui să facă mult advocacy, să coreleze legislația și în același timp să lucreze foarte mult cu partea de autorități locale, pentru că, până la urmă, integrarea, incluziunea se face la nivel local. Ar trebui cumva să existe o viziune dincolo de gestionarea imediată a efectelor crizei.

• Cum vedeți relația de cooperare a organizației din care faceți parte cu alte organizații implicate, de asemenea, în gestionarea acestei crize umanitare?

• Iris Alexe: Așa cum am spus, noi facem parte deja din Coaliția pentru drepturile migranților și refugiaților. Încercăm să facem mai multe proiecte de cooperare cu autoritatea locală și aici mă refer nu doar la primărie, dar și autorități, precum prefectura etc. În cadrul proiectului acesta am avut o componentă distinctă pe cooperare cu alte rețele și alte organizații pentru că singur clar e că nu poți gestiona și fiecare organizație are o expertiză specifică și atunci e cel mai bine ca să o folosească acolo unde unde este nevoie și să colaboreze cu ceilalți care pot să vină la rândul lor cu experiența și cu resursele lor.  

• Ne puteți recomanda, vă rugăm, și alți colegi/organizații implicate în gestionarea crizei umanitare, pe care i-am putea intervieva?

• Iris Alexe: Mă gândeam la colegii de la Suceava și Craiova, că tocmai ce am vorbit cu ei și nu știam dacă i-ați luat în considerare. Vasile Gafiuc, Institutul Bucovina Suceava (pvgafiuc@gmail.com), Gavril Dana. AIDROM (gavril.dana19@gmail.com).

• Alte gânduri, idei sugestii?

• Iris Alexe: Dacă aveți nevoie de orice alte resurse, cu drag puteți să accesați site-ul novapolis și avem acolo inclusiv ce am făcut, un studiu destul de aprofundat pe ce înseamnă partea asta de colaborare cu Ucraina.

Ana-Maria Buzu

Aprilie, 2023